O călătorie la Vilnius

                                            Calătorie la Vilnius, Lituania

Telefonu suna…

Coordonator proiect: Bună, vrei să mergi la Vilnius?
Eu: da, sigur că vreau

Dar stai o secundă, cu cine, pentru ce, cum o să ajung acolo,?
Sunt câteva dintre întrebari care au urmat după ce am dat răspunsul afirmativ.

Mă trezesc foarte de dimineaţa (6.30 a.m), pentru a prinde trenul ce pleca la 8.20 din Brasov, toate bune şi frumoase, ajung în Gara Braşov, îmi cumpăr biletu şi mă duc pe peron.

I-au trenul cu destinaţia Bucureşti Nord, în compartiment am “norocul”     

de-a calatorii cu două doamne care erau aproape de vârsta a treia, păi ce să povestească... despe nepoţi, politică, pensie, tinereţe, medical...Interesant, dar parcă nu se mai opreau din vorbit.

La 11.30 cobor din tren, si mă îndrept către Mcdonald, acolo mai era un băiat din Cluj, care avea aceaşi destinatie şi acelaşi scop: Vilnius. Ne întâlnim şi cu al doilea băiat din Bucureşti si împreună plecăm spre Aeroportul Otopeni

(Henri Coandă). Si iată-ne ajunşi la aeroport, aşteptăm să ne facem check-in şi să trecem de poartă.

Da, eu merg pentru prima oară cu avionul, sunt foarte nerăbdătoare şi mă întreb oare cum o să fie, oare o să îmi fie rău, dar oare ajung cu bine la destinaţie?

 ( îmi plăcea să mă uit pe Youtube la Air crash, deci vă daţi seama ce imaginaţie bogată în ,,air crash” aveam.

Ajungem la controlul de securitate  mă uit si eu în stânga-dreapta pentru inspiraţie, pun şi eu pe nişte tăviţe speciale toate obiectele metalice, portofele, laptop, telefoane... şi trec prin detector, eh, normal că nu a ţiuit nimic.
Trec si eu prin poarta detectoare, dar ce să vezi, la mine a ţiuit, mă i-a la "pipăit''  Doamna Poliţist şi îmi spune să mă descalţ, execut, si mai trec odata, pfoa ce bine, sandalele erau de vină.

Am urcat în avion, mă aşez şi îmi pun centura de siguranţă, mirată mă uit în jur, îi mulţumesc Domnului şi Il rog să mă ducă cu bine la destinaţie.
Avionul işi i-a avânt şi se ridicăăă, oaw, ce senzaţie  incredibilă.

În câteva secunde suntem în nori, am lăsat totul jos şi ne-am urcat la cer, ce fain.
Ajungem la Vilnius dupa cateva ore de zbor interesante, cool, am ajuns în Vilnius, Isus mi-a ascultat rugăciunea.
Ajunşi  la hotel, ne cazăm, eu sunt cazată în cameră cu o fată din Cehia.

Un pic obositi, flămânzi, ne setăm limba de preferinţă: engleză, şi am plecat să căutam de mâncare şi de băut (apă şi suc), după ce am si explorat un pic capitala ne întoarcem la hotel şi mai obosiţi.

Prima noapte în Vilnius, a fost friguroasa, a fost rece în cameră noaptea, dimineaţa luăm micul dejun şi ne întâlnim cu grupul pentru a pleca la ''treabă'' că doar de asta am venit.

Ajunşi la locaţie ne prezentăm, cine suntem, de unde suntem... bun, si începe prezentarea proiectului.

Dar stai un pic, despre ce se vorbeste aici? Debate, ok inteleg eu ceva dar nu este aşa cum mi-am imaginat, toata lumea ştia despre ce este vorba, îşi dădeau cu părerea, dar eu nu prea stiu despre ce se vorbeşte mai exact, aş vrea să comentez si eu sa zic ceva,(că doar sunt femeie), şi cam toată lumea a vorbit, dar eu nu, şi mă simt un pic în plus, mă simt ca şi cum avionul m-a lăsat la destinaţia greşită.

Opt ţări din Europa câte 3 membri din fiecare ţară, din România doar un membru interacţionează? dar e ok el stie despre ce e vorba, a mai facut debate...

Trece şi prima zi.

A doua zi din nou ne strângem şi se vorbeşte despre proiect, acum înteleg mai bine ce îşi propune acest proiect ,fac şi eu ceva la facultate, dar nu am cunoştinţe practice.

Dar pâna la sfârşitul zilei am scos şi eu câteva vorbe.

Este adevarat că în România nu se prea practică debate, lumea nu stie de acest program,activitate, sunt 3-4 cluburi la licee, asta în Braşov. 

 
Mi-a plăcut ce s-a discutat, am înţeles despre ce era vorba, şi sunt hotărâta să învăt mai mult despre debate, mi-ar face plăcere să mai particip, şi să îmi dau cu părerea de data asta.

A treia zi am avut mult timp la dispoziţie să vizităm Vilnius, să mâncăm, să ne plimbăm, să facem poze…
Ce am remarcat a fost că oamenii erau foarte relaxaţi, plini de viaţă, fiind weekend îi vedeam făcând diverse activităti,se plimbau, jucau footbal, volei,sau erau prin moluri, cafenele, restaurante.
Nivelul de trai este un pic mai ridicat decât în România. 
Preturile un pic ridicate pentru Români, dar pentru ei erau bune.

A luat sfârşit şi călătoria noastră, ne întoarcem acasă.

In aeroportul din Riga auzeam limba română, românii care se întorceau şi ei în ţară.

In avion eram doar români cu destinaţia Bucureşti, acolo unde îi asteptau cei dragi.

Il rog pe dumnezeu să mă aducă vie la destinaţie, avionul decolează şi simt o senzaţie de "gol în stomac'' dar imediat am fost sus, fiind noapte văzusem oraşul aşa de spectaculos şi de luminos…

La aterizare am avut o senzaţie de leşin, frică, poate din cauza vitezei, dar Domnul mi-a  ascultat rugaciunea.

Am ajuns în gara de nord pe la ora 3 dimineaţa, şi la 6 aveam tren spre Braşov

respectiv Cluj, pfoa ce să facem, să stăm în sala de aşteptare…

 Doar că în sală erau oameni ai străzi, mirosea foarte urât, şi încăperea arăta ca o sala de închisoare dar fără geamuri cu grati.

Uşor să nu trezim pe cineva, cu teamă ne aşezăm şi noi pe scaunele care scârtâiau puternic.
Cât am aşteptat, în mintea mea curgeau râuri de întrebări, mă gândeam oare ce poveşti se ascund în spatele acestor oamenii, cine sunt, cum de au ajuns în felul ăsta? încercam să mă pun în pielea oamenilor din încăpere, dar e greu să te pui in pielea şi în mintea altei persoane.

Timpul s-a scurs şi las Gara de Nord în urmă, în timp ce trenul mă ducea acasă mă gândeam la zilele petrecute în Vilnius, la primul zbor cu avionul, si cum viaţa te poate purta în multe locuri fără să te aştepţi, gandeşti o clipă la ceea ce îţi rezervă viitorul.

Am avut 3 zile splendide, o experienta deosebită de care îmi voi aduce aminte mereu.

Mulţumesc!

Nume: Crina Monica Mondoc

Varsta: 19 ani

Steagul Lituaniei

Vedere a oraşului Vilnius